Exemplu de conversație exploratorie la un geosit
A conduce o conversație exploratorie nu este deloc simplu. Necesită exercițiu pentru a ști când să pui întrebări, când să oferi informații și când să le lași copiilor timp și spațiu să observe, să fie curioși și să descopere singuri. Cel mai important este să îi implici în procesul de explorare și să le menții curiozitatea. În acest exemplu vei vedea atât încercări în care conversația exploratorie are succes, cât și situații în care lucrurile nu merg la fel de bine. Desigur, atunci când ai o întreagă clasă de elevi, grupurile vor trebui să discute și să exploreze pe cont propriu, fără ca profesorul să le conducă fiecare pas. Pentru asta este nevoie de un set de întrebări și sarcini pregătite dinainte. Poți citi mai multe despre organizarea conversațiilor exploratorii conduse de elevi aici.
În exemplul de conversație prezentat, geologul Benjamin Thébaudeau (Ben) și trei băieți de 10 ani (Ulysse, Chris și Tommy) explorează o zonă cu calcar carstificat din satul Clonbur, în vestul Irlandei, pe malul lacului Lough Mask. Zona este unul dintre principalele geosituri ale Geoparcului Joyce Country and Western Lakes, deoarece aici se află un câmp de bolovani lăsat în urmă de ultima eră glaciară și numeroase forme de epicarst (stratul superficial al unui relief carstic, adică partea de sus a rocii calcaroase care a fost modelată de apă, vânt și procese chimice) la suprafața calcarului. Unele dintre aceste forme, care apar ca găuri de diferite forme și dimensiuni, au fost documentate doar în această locație.
Locul este izolat de pădurea din jur și de malul lacului, ceea ce îl face ideal pentru a introduce concepte precum habitatele și modul în care oamenii interacționează cu peisajul.
Clipul 1 – Introducere în sit
Pe măsură ce se apropie de sit, primul lucru pe care îl face Ben este să îi întrebe pe băieți ce părere au despre loc. În timp ce urmărești clipul, gândește‑te la următoarele:
- • De ce le pune această întrebare?
- • Ce fel de răspuns primește de la băieți?
- • Ce crezi că s‑ar fi întâmplat dacă, în loc să îi invite să își exprime propriile idei, Ben ar fi început direct să le spună informații și fapte despre loc?
Ben primește atât răspunsuri evaluative, ce li se pare frumos sau mai puțin plăcut, cât și descrieri din partea băieților, uneori chiar folosind un limbaj aproape științific (cercuri perfecte). În același timp, ei inventează scenarii despre un „uriaș cu picioare rotunde care a călcat peste tot”.
Conversația s‑ar fi putut opri aici, însă Ben alege să îl întrebe și pe un alt băiat (Chris) ce părere are.
Chris își exprimă uimirea legată de felul în care s‑a format acest loc, iar această mirare îi trezește dorința de a afla mai multe.
Clipul 2 – Explorarea peisajului
În următorul clip, Ben îi roagă pe băieți să descrie fenomenul pe care îl studiază:
- Ce efect crezi că are această întrebare asupra implicării lor și asupra modului în care gândesc?
- Ce fel de răspunsuri primește?
Băieții descriu locul, iar vedem că fiecare propune teorii diferite despre modul în care s‑ar fi putut forma găurile. Observă cum Ben folosește pauzele de așteptare și reformularea, ajutându‑i pe copii să își exprime gândurile în cuvinte și implicându‑i pe toți în conversație. Însă imaginația lor nu duce la o explicație plauzibilă pentru că nu au încă suficiente cunoștințe pentru a‑și imagina cu adevărat cum s‑a format locul. Cu toate acestea, interesul lor pare să fi ajuns la nivelul în care sunt pregătiți să primească informații și să le proceseze.
Clipul 3 – Hai să fim oameni de știință
Ben începe să ofere câteva informații, dar în același timp îi provoacă pe băieți să se gândească la ce ar fi putut forma rocile. Sugestiile lor nu îi duc prea departe, așa că Ben începe treptat să îi ghideze și să aleagă împreună cu ei răspunsurile care par mai plauzibile. La două minute după începutul clipului, Ben rezumă sugestiile lor, folosind tehnica de conversație numită revoicing (reformulare). Ce părere ai despre efectul eforturilor lui Ben de a-i implica pe copii în acest clip?
Tehnica pe care Ben încearcă să o folosească nu produce chiar rezultatul dorit. Totuși, în partea finală a clipului, Ben face o referire la ceva familiar pentru băieți și încearcă să lege informațiile geologice de ceva cunoscut lor, atrăgând atenția asupra caracteristicilor unui gresii într-un limbaj accesibil. Iar în acel moment se vede clar cum interesul băieților crește.
Clipul 4 – Transmiterea cunoștințelor
Discuția lor urmărește să clarifice ce știu despre depunerile de calcar. Acestea au legătură cu lichidele și pot apărea și acasă, unde uneori folosim un acid pentru a le îndepărta.
După aproximativ 30 de secunde, devine clar că băieții și‑au activat cunoștințele anterioare și nu mai au nimic de imaginat sau de reamintit. În acel moment, Ben completează cu informații noi. Urmărește clipul și încearcă să te gândești ce altceva ai fi putut face pentru a‑i ajuta pe băieți să exploreze mai departe.
Ai observat cum Ben oferă informații, dar în același timp îi invită pe băieți să contribuie cu ceea ce ar putea ști deja?
Clipul 5 – Experimentând cu acid
Ben introduce acum un concept nou și un test prin care să exploreze natura rocilor: descoperirea diferenței dintre calcar și gresie folosind acid citric. Observă ce se întâmplă la minutul 1:07.
La 1:07, elevii încep pentru prima dată să vorbească între ei. Până atunci, discuția fusese mai mult un schimb rapid între profesor și câte un elev, lucru foarte obișnuit în conversațiile din clasă. Cercetările arată că elevii apreciază, în general, contribuțiile colegilor mai mult decât pe cele ale profesorilor, iar unul dintre obiectivele educației dialogice este ca elevii să discute mai mult între ei. Aici avem doar un scurt exemplu, dar încearcă să te gândești cum ai putea facilita discuțiile între elevi fără intervenția directă a profesorului.